Dincolo de show și de PR (comunicare cu publicul), ce am văzut astăzi la “nunta secolului”, fie pe aproape toate posturile TV, fie pe internet, a fost o lecție pentru mulți (sper). Nu știu de ce, îmi sună mai “nobil”, dacă vreți, și mai demn, cuvântul națiune decât popor. Astăzi am văzut o națiune. Cea britanică. Cea care a adus civilizație și cunoaștere pe un teritoriu pe care doar romanii l-au mai egalat, istoric vorbind, în termeni de lume cunoscută/explorată vs. dominată. Ce-am văzut la britanici?
– o națiune mândră de conducătorii ei și implicit de ea însăși;
– o națiune calmă și destinsă, în ciuda faptului că trece prin decizii politico-economice mult mai dure decât oricare din cele luate la noi în ultimul an și jumătate;
– o națiune demnă, prin comportament și mentalitate, să fie una din națiunile de frunte și respectate ale lumii;
Ce am văzut la noi?
– la TV, comentarii imbecile ale unor “doamne” cu niște pălării parcă luate din grădina lu’ bunicu’ (vezi Tatoiu);
– pe net, văcăreli și amenințări ale lui Vântu;
– în Iași, strofocări politico-gramaticale ale lui Nichita și Fenechiu;
Ce așteptări mai am acum? Nu mari. Sunt doar resemnat să trec și de “marea sărbătoare” PSD-istă de 1 Mai, în care comuniștii de ieri, socialiștii/USL-iștii de azi (incluzându-i aici și pe toți vajnicii reprezentanți “de dreapta” ai defunctului PNL, care între noi fie vorba, sunt mai toți angajați la Stat – fie salariații lui Nichita fie ai altor unități bugetare) vor oferi bere și mititei celor dispuși să accepte o pomană, oricât de mică.
Faceți Dvs. diferența…